Scotty McCreery – I Love You This Big

http://www.youtube.com/watch?v=ZVq8nEHCKd4                                                                                               Va rog vizualizati si comentati:X:*

I love to be loved by you

După părerea mea, o melodie superba.

Şi, până la urmă…

Şi, până la urmă, de ce nu m-aşi încrede în visare? De ce nu aş putea să zbor, să cânt cu stelele noaptea, să urlu de fericire pentru simplul fapt că pot face atâtea lucruri sau că exist pentru a le face?
Poate că dorinţele mele nu sunt în limita bunului simţ dar, tot vreau să opresc orice lacrimă prin apăsarea unui buton –Stop- şi să pornesc zâmbetul şi dorinţa de a avea un suflet mai bun oricărei fiinţe de aici, de pe această mică planetă unde oamenii au uitat să dăruiască. Nu vă gândiţi la daruri materiale ci, încordarea aceea a multor muşchi ai feţei prin care se produce fenomenul ,,zâmbet”. De preferat, este posibilă şi fericirea.
Aici, pot înota cu delfinii in Ocean, pot sclipi ca un licurici şi, de asemenea, pot crea o Lume Bună. Da! Chiar îmi pot realiza visele deoarece cred în mine.
Şi încă o acţiune importantă. Cei ce vor ,,arunca” vorbele de dragul deţinerii unei modalităţi de a interacţiona, implicit de a răni alte persoane, le-aş aplica pedeapsa de a spune bancuri la 12 persoane diferite. Tocmai pentru a aduce un echilibru suferinţei cauzate.
Nu ştiu de ce, cred eu că ai râs până acum suficient. Dar, daca nu ai făcut asta, eu zic să luăm în considerare aceste vise. Oricum putem face asta. Şi, până la urmă, de ce nu am face-o?

My new hobby

I see pictures everywhere..

Like a rainbow in the sky:x

PS: Va rog,  pentru a mari,  faceti clik pe poze:*

si niste mici comentarii daca se poate:”>

Adevăr şi tristete

Zeiţa frumuseţii şi zeiţa urâţeniei s-au întâlnit într-o zi pe malul mării. Spunând una celeilalte: ”Hai să ne scăldăm in mare” , şi-au dat jos mantalele si au înotat.
După un timp, urâţenia a ieşit prima din mare, s-a acoperit cu mantaua ce aparţinea zeiţei frumuseţii şi şi-au văzut de drum. Ieşind din apă, zeiţa frumuseţii nu şi-a mai găsit mantaua , fiind ruşinoasă nu a putut pleca în pielea goală, aşa că s-a acoperit cu mantaua urâţeniei.
De atunci şi până azi, mulţi dintre bărbaţi şi femei le confundă. Însă sunt şi cunoscători care ştiu să descopere frumuseţea de dincolo de vreo manta, precum şi cei ce ştiu să recunoască urâţenia chiar şi învăluită de cea mai distinsă şi frumoasă manta.
Adevărata frumuseţe nu se găseşte în apusul ori răsăritul soarelui, nici în oglinda mării ci, se află doar în interiorul inimilor noastre şi nu in alt loc

sursa: youtube

Mariah Carey and Whitney Houston – When You Believe

P.s.: Belive in miracles!

Animalele

Cine nu îşi doreşte ca în loc de singurătate să găsească o micuţă vietate care să îi aline sufletul, in loc de frica furtunii să mângâie un suflet  care îl consideră “salvatorul” lui. Eu, de exemplu îmi doresc ca atunci când vin de la şcoală să fiu întâmpinată zgomotos de un amic zglobiu care doreşte mereu să-i fiu alături.

Din motive uşor de bănuit, eu nu am un aşa prieten. Afirmaţii ca: “Face mizerie!” “Lasă par!”, “Când o sa fi la casa ta vei avea unul.” mi-au bulversat capul cam de la 10 ani. Tata, dornic din fire, a vrut să-mi arate că nu are nimic împotriva adoptarii unui animal de companie, însa mama nici nu a vrut să audă de vreun mişunător care i-ar putea strica armonia în familie. Am ajuns la un consens, şi anume: peşti. În 2 zile aveam şi acvariu şi peştii gata echipaţi pentru viaţa de la 4:)). Fericirea nu putea dura mult pentru că, unul câte unul, s-au dus, aşa că mama, bucuroasă că a scapat de ei, nu a mai vrut alţii.

Au urmat predici importante despre asumarea responsabilitaţii, predici care nu prea m-au interesat, îmi doream doar un animaluţ. Primul motiv ar fi că nu am un frate/o sora şi timpul meu liber e banal, tot ce îmi doream era o companie plăcută, eu, căţeluşul plimbându-ne şi dorinţa de a fugi la magazinul pt animaluţe şi să înşfac cea mai bună mâncare pentru amicul meu şi să savurăm împreună o masă copioasă, eu cartofi prajiţi, el boabe pentru caţei.

La 15 ani am ajuns la concluzie că orice e mai bine decat nimic şi am mizat pe un iepureJ. O simplă privire a animăluţului şi am fost fermecată. Mititel şi gingaş stătea zgribuit lângă un alt frăţior. Am dorit cu ardoare acel iepure, însă nu s-a putut, din nou.

Acum, m-a consolez cu gândul ca iubitul meu mi-a promis ca voi avea unul, când voi fi mare, şi pentru asta îi mulţumesc enorm.